Sunt momente în antreprenoriat când, brusc, simți că totul se aliniază. Ai acea revelație de tip Evrika!, când strategia ta prăfuită din fișiere Excel capătă brusc claritate 3D. E ca atunci când te holbezi la o imagine stereoscopică jumătate de oră și, în sfârșit, vezi delfinul. Ei bine, 2025 pare să fie exact acel moment pentru business – un an de schimbări radicale, în care regulile se rescriu pe fugă, iar antreprenorii trebuie să învețe să danseze în acest haos organizat.
Pe de o parte, tensiunile dintre SUA și Rusia evoluează ca un episod de Game of Thrones, doar că finalul nu a fost încă scris – și cu siguranță nu va fi unul fericit pentru toată lumea. În Europa, lucrurile sunt și ele interesante… dacă îți place să te uiți la oameni care-și leagă singuri șireturile între ele și se miră că se împiedică. Politicile ecologiste, obsesia pentru reglementare și sindromul „să nu supărăm pe nimeni” transformă continentul într-un imens șantier birocratic, unde se discută mult și se construiește puțin sau deloc.
Ironia? Uniunea Europeană s-a născut din Uniunea Cărbunelui și Oțelului – simboluri ale producției și progresului. Acum, se pare că ne mulțumim să ne certăm pe standardele pentru becuri economice și să ne întrebăm dacă nu cumva competitivitatea e overrated.
Să deschizi un business în 2025 în Europa nu mai e despre idee, viziune sau inovație. Nu, nu. Înainte de toate, trebuie să înveți să joci Jumanji: The Bureaucratic Edition. Că vrei să faci antreprenoriat cu o băcănie, o școală privată sau un atelier de tinichigerie pentru trotinete, lista de „mai întâi trebuie să” este kilometrică: avize, aprobări, dosare, certificate, hârtii despre hârtii, aprobări pentru aprobări. Până și numele companiei s-ar putea să necesite o comisie specială.
Să nu fiu înțeles greșit – regulile sunt importante. Dar uneori, ele devin atât de absurde încât îți vine să-l rogi pe Klaus Schwab și pe elitele care „conduc lumea” să preia totul: firme, active, tractoare, computere, branduri. Doar să ne lase, dom’le, să ne tragem sufletul fără să apară un inspector cu zâmbet mieros și catastiful catastifelor, pregătit să ne explice cum am greșit în business și antreprenoriat și să ne pigulească. Na! Na! Antreprenor rău!.
Dacă vrei o ilustrare amuzantă (și deprimant de reală) a situației, uită-te la Clarkson’s Farm. Încercarea lui Jeremy Clarkson de a deschide un pub sătesc în Anglia e un spectacol în sine: regulamente peste regulamente, aprobări imposibile, cerințe ridicole. Dar dincolo de umorul englezesc savuros, realitatea e aceeași peste tot: un sistem care a ajuns să trateze antreprenorii ca pe niște pericole publice, nu ca pe motorul economiei. Și dincolo de faptul că este frustrant și un mod tâmpit de a rupe societatea de antreprenori și business, îi demonizează cu ură proletară pe cei din urmă chiar dacă modernitatea și beneficiile ei fix de aici au venit.
Avem sisteme în managementul antreprenorial care toate, fără excepție, spun același lucru: când faci o prostie, prima și cea mai importantă reacție e să te oprești naibii. Dacă nu, vei propaga greșeala în amonte și vei produce doar rebuturi. În faimosul volum Andy & Me: Crisis & Transformation on the Lean Journey, Pascal Dennis explică exact asta: oprirea și pivotarea în direcția corectă sunt cele mai importante decizii de business.
Și-atunci, întrebarea care se impune: nu cumva „bătrânul continent” ar trebui să pivoteze chiar și în ceasul al doisprezecelea? Să lase deoparte suprareglementarea, asistențialismul, obsesia normativelor și supravegherea, în favoarea unui mediu economic cu adevărat liberal? Un mediu în care economia este mai vie, chiar dacă nu totul este sub control?
Mai ales acum, într-un februarie 2025, cu AI Action Summit încheiat lamentabil pentru UE și cu JD Vance articulat, asertiv și pragmatic la Conferința de Securitate de la München, nu e momentul să recunoaștem că operația a reușit, dar pacientul (a se citi „businessul european”) e pe cale să moară? Poate că nu e prea târziu să ne ridicăm de pe masa de operație și să începem, în sfârșit, să facem business în loc să ne pierdem în dosare și avize.
Pentru că, la finalul zilei, niciun antreprenor nu visează la formulare. Visează la construcție, la creștere, la libertate. Iar dacă Europa nu înțelege asta acum, s-ar putea ca în curând să viseze doar la vremurile când încă mai avea antreprenori.